Ne știam de aproape 20 de ani și am fost un timp mai apropiați, în sensul că îl ajutam să se descurce cu păcătoasa asta de engleză; avea multe idei și aveam să mă conving că se va descurca chiar dacă limbile străine nu fuseseră apanajul său. Hassan sau Iassin , oricum îl strigai el ,îți răspundea și încerca să te ajute cum putea; a plecat de la reparat televizoare, calculatoare și telefoane și încă rezista în rahatul ăsta de societate căutând să nu păcălească statul prea mult pentru a nu tăia macaroana băieților deștepți , cu pile în stânga sau dreapta sau la P.D.L.
Ieri plecă dintre noi la fel de tăcut cum a trăit lăsând în urmă o familie, prieteni , cunoștințe,care se întreabă cui îi va veni rândul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu